Experţii pun sub semnul întrebării studiul care promovează terapia hiperbară pentru autism

Rezultate eronate: distorsiunile observatorului, conflicte financiare şi alte probleme contaminează primul studiu sistematic care investighează efectul terapiei hiperbare asupra autismului.

Rezultate eronate: distorsiunile observatorului, conflicte financiare şi alte probleme contaminează primul studiu sistematic care investighează efectul terapiei hiperbare asupra autismului.

Un studiu intens promovat raportează îmbunătăţiri cognitive şi sociale la copiii cu autism care respiră oxigen pur într-o cameră hiperbară (n. tr., cu presiune atmosferică ridicată). Acesta a fost întâmpinat cu scepticism de către cercetătorii specializaţi în studierea autismului.

Studiul de dimensiuni reduse, publicat în luna martie (n.tr., 2009) în jurnalul online BMC Pediatrics [1], a sugerat că în urma terapiei cu oxigen hiperbaric, copiii cu autism prezentau îmbunătăţiri ale interacţiunilor sociale, contactului vizual, receptivităţii lingvistice şi percepţiei. Cu toate că raportul reprezintă prima încercare de a evalua riguros potenţialul acestei terapii pentru persoanele cu autism, experţii susţin că metodologia de cercetare şi concluziile sunt îndoielnice.

Faptul că studiul a fost finanţat de o organizaţie care promovează terapia hiperbară pune, de asemenea, sub semnul întrebării, integritatea acestuia.

„Cred că problemele metodologice ale acestui studiu limitează entuziasmul privind rezultatele,” susţine Paul Offit, şeful departamentului de boli infecţioase de la Spitalul de Copii din Philadelphia şi autorul cărţii „Profeţii falşi ai autismului” (engl., Autism’s False Prophets). „Ar fi interesant să vedem acest studiu replicat în mod adecvat în cadrul unei instituţii academice”.

În timpul tratamentului hiperbar, pacienţii inhalează oxigen pur într-o cameră etanşă, în care presiunea atmosferică este de 1.5 ori mai ridicată decât cea normală. Terapia este cu adevărat o vestă de salvare pentru afecţiuni precum intoxicaţia cu monoxid de carbon sau răul cauzat de depresurizare, însă potenţialul său de a ajuta persoanele cu autism rămâne sub semnul întrebării din punct de vedere ştiinţific.

Lipsa datelor riguroase a motivat primul studiu controlat (n.tr., a existat un eşantion experimental, care a beneficiat de terapie hiperbară şi un eşantion de control, care a primit un tratament placebo), randomizat (n.tr., alocarea participanţilor în cele două tipuri de eşantioane s-a făcut aleator) şi dublu-orb (n.tr., nici participanţii, nici experimentatorii, nu cunoşteau cărui grup experimental îi aparţinea fiecare participant) al efectului terapiei în cazul copiilor cu autism, afirmă cercetătorul principal Daniel Rossignol, medic şi cercetător la Centrul Internaţional de Resurse pentru Dezvoltarea Copiilor (engl., International Child Development Resource Center) din Melbourne, Florida.

În studiul desfăşurat pe parcursul unei luni, în opt centre diferite, cercetătorii au expus 30 copii la 40 tratamente hiperbare, a câte o oră fiecare. Camera hiperbară conţinea 24% oxigen, iar presiunea era de 1.3 atmosfere. Grupul de control alcătuit din 26 copii a fost expus unui nivel normal de oxigen (21%) şi unei presiuni obişnuite, de 1.03 atmosfere.

La finalul lunii, cercetătorii au descoperit că 30% dintre participanţii care au primit tratamentul, „erau mult mai bine”, comparativ cu doar 8% dintre copiii din grupul de control. Îmbunătăţirile de ordin comportamental au constat în reduceri ale iritabilităţii, hiperactivităţii şi comportamentelor repetitive.

Terapia hiperbară poate fi de folos copiilor cu autism întrucât reduce inflamaţia creierului, sugerează Rossignol şi colegii acestuia. Unii cercetători consideră că autismul ar cauza inflamaţie la nivelul creierului [2] şi tractului gastrointestinal [3].

„Înţelegem în mod evident că terapia hiperbară nu va vindeca autismul, dar ar putea reprezenta o modalitate suplimentară de a ajuta copiii”, afirmă Rossignol.

Conflict de interese

Studiul în valoare de 180 000 de dolari a fost finanţat de International Hyperbarics Association, o organizaţie cu interese vizibil întemeiate privind descoperiri favorabile despre terapia hiperbară. Rossignol şi coautorii acestuia au declarat în mod deschis acest conflict de interese, însă observatorii atrag atenţia în continuare asupra necesităţii replicării studiului de către cercetători independenţi.

Principala problemă a acestui studiu o reprezintă distorsiunea observatorului, afirmă Offit. Uneori, părinţii erau prezenţi în camera hiperbară împreună cu copiii, existând posibilitatea de a-şi da seama dacă aceştia primeau oxigen la o presiune ridicată. Astfel, evaluarea lor privind progresul celor mici ar fi putut fi afectată.

Offit mai declară că cercetătorii nu au luat în considerare diferenţele de presiune atmosferică dintre cele opt locaţii unde s-a desfăşurat studiul. Adesea, copiii cu autism prezintă şi alte probleme medicale, printre care afecţiuni neurologice precum epilepsie, tulburări de somn, deficite motorii şi senzoriale. Din acest motiv, este dificil de spus care dintre aceste probleme pot fi ameliorate de terapia hiperbară, afirmă Richard Mills, director de cercetare al organizaţiei non-profit Research Autism, din Marea Britanie.

„Nu dorim să respingem această cercetare, însă având în vedere multitudinea de tulburări din spectrul autist, rezultatele nu sunt atât de concludente pentru a putea afirmă că terapia hiperbară ajută copiii cu autism”, spune Mills. „Mai degrabă, putem spune că terapia hiperbară ar putea ajuta copiii cu autism care au alte afecţiuni asociate”.

În studii ulterioare, adaugă Anthony Bailey, profesor de psihiatrie şi conducătorul Grupului de Cercetare a Autismului de la Universitatea Oxford, va fi importantă utilizarea unor instrumente care să evidenţieze chiar şi cele mai mici modificări comportamentale şi nu folosirea testelor diagnostice care urmăresc funcţionarea generală.

Cercetătorii trebuie, de asemenea, să evalueze terapia pe o perioadă mai îndelungată, spune Bailey. „Când iei în considerare faptul că autismul este o afecţiune prezentă toată viaţa, un fragment de o lună reprezintă foarte puţin.” Efectele secundare ale terapiei hiperbare includ claustrofobia şi leziuni pe timpan. Expunerea îndelungată într-un mediu hiperbar poate cauza intoxicaţie cu oxigen. Aceste efecte secundare sunt relativ minore în comparaţie cu probleme grave asociate anumitor medicamente, afirmă Miller, dar este important ca familiile să fie realiste în ceea ce priveşte potenţialul terapiei cu oxigen.

„Terapia hiperbară nu este ceva ştiinţifico-fantastic, precum alte intervenţii pentru autism”, afirmă Miller. „Acesta este, cu siguranţă, un pas în direcţia bună pentru anumite forme de autism, dar nu este un răspuns universal valabil.” .

This article was translated from an original English version published on SFARI.org and is reprinted with permission. You may view the original article, published [13 April 2009], at [http://sfari.org/news-and-opinion/news/2009/experts-question-study-touting-hyperbaric-therapy-for-autism].

Referinţe

1. Rossignol D.A. et al. BMC Pediatr. 9, 21-35 (2009) PubMed

2. Jyonouchi H. et al. J. Neuroimmunol. 120, 170-179 (2001) PubMed

3. Jyonouchi H. et al. Neuropsychobiology 51, 77-85 (2005) PubMed

 

Traducere de  Andreea Beciu, M.S.
Cognitive Neuroscience Laboratory
Department of Psychology
Babeş-Bolyai University

© www.2elefanti.ro – preluarea oricărui material se va face în acord cu licenţa Attribution-Noncommercial-Share Alike 3.0 Unported.

Lasă un răspuns